Forever honey [manga]

M-a atins si chiar daca ma plictisisem dupa nu-stiu-al-catelea-capitol (e one-shots), dar m-am uitat din plictiseala. Apoi era chestia ca aia era moarta, adica fiica-sa, si ma gandeam ca e de gen pshiologic (intelegeti voi) -nu m-am uitat la asta si la nu-stiu-ce-manga romance ce gen au, dupa cum obisnuiesc o.o. Am vrut sa renunt. Dar dupa o pagina, doua, gata -s-a rezolvat, in mare parte. M-a atins... si simteam ca atunci cand sufletul ti se strange si parca ai plange, dar nu plangi. M-am gandit la tatal meu si realatia mea cu el. Stiti... nu intotdeauna a fost asa de rea... Nu eram acea persoana care purta pica si nici care isi dorea sa urasca, chiar daca uneori vroia sa-si ceara scuze sau sa spuna "Te iubesc" nu vroia din cauza principiilor (sau din ce cauza). Dupa moartea mamei, el a fost singurul care mi-a mai ramas pe lume, inafara de fratii mei cu care, cred eu acum, nu eram cine-stie-ce. Mai ales ca atunci nu aveam treisprazece si nici macar doisprazece ani. Radeam cu el in timp ce ne spalam in curte -ni se parea amuzant- si multe altele. Dar... pe parcus, logic ca eu... Oricum, nu conteaza -ca intotdeauna... Chiar daca imi era scarba de el, n-am putut sa nu recunosc ca ma iubea, desii uneori ma indoiam de acest lucru... Tata, oare cine este? Este acea persoana care ma inveleste, imi da hranit, incearca sa-mi faca plac, si desii uneori se asteapta sa primesc ce-mi aduce de la el cu un zambet, asa cum si el imi ofera unul, eu il resping si de multe ori, de cele mai multe ori, tip la el... Nu mi se pare, poate pentru ca m-am obinsnuit asa... Chiar daca nu i-am zis te iubesc din cauza... capriciilor si din cauza faptului ca n-am mai vrut sa-mi zica ca sunt doar pe interes si ca-i zic asta doar ca sa castig ceva... il iubesc si... n-as vrea sa-l pierd pe el... Are saizeci si cinci de ani... oare cat o sa mai traiasca? Cand aveam doisprazece ani, luna trecuta, imi doream ca el sa traiasca mult si sa ma vada cum intru la liceu... Sunt asa o proasta, dupa cum era logic sa fiu... si asa o nerescunatoare... Le vorbesc familiei care m-a crescut si mi-au oferit o educatie... si tot ce poate primi un copil; jucari, mancare, haine... Sunt idioata, egoista, nerecunoscatoare, cateodata egoista, indiferenta, insensibila, naiva, cu doua fete, uracioasa si cam tot ce poti sa fie un om ca si mine... Daca i-as pierde pe ai mei... nu stiu ce m-as face... Sa raman fara tata, sa fiu crescutata de fratii mei, sa ma duc la mormat la ei din cai in paste... Sa ma uit pe fotografii si sa plang... Sa-mi dau seama de ceea ce am pierdut, neapreciind la timpul potrivit... Tot spun ca vreau sa apreciez, dar uit. Sunt atat de bucuroasa de lucruri marunte oferite, apoi le uit gestul. Cum m-au crescut, cum si-au rupt de la gura, cum m-au rasfatat si au avut grija sa am tot ce ar avea si alt copil... si asta uit, poate cel mai des... Sunt o fiinta oribila! Si nu o spun gen "Vreau atentie", pentru ca atentia altor persoana e egala cu 0. Oricum, mi-a trecut starea aceea si mi-am sters si lacrimile, acum negociez ce manga yaoi sa fac cu Mitsu. ^^ Nu vrea baby bitch, treaba ei. Cand o sa invat mai bine engleza, il traduc singura. :-j Poate ma ajuta "astia" de pe messenger unde nu stiu. xd :)) Oricum, pa. :P Manga e buna, apropo. ;) Arata senzational cu acea schimbare ala! =p~