O eternitate

Cat inseamna o eternitate? O secunda? Doua secunde? Un minut? Doua-trei sau chiar patru minute? Un secol? Doua secole? Trei secole? Zece decenii? Douazeci de decenii? Oare cat? Dar oricat ar dura o eternitate, un lucur fara limite ale imaginatiei, stiu sigur ca nici macar intr-o eternitate nu o sa-mi pot raspunde la intrebari: Cine a vrut ca Dumnezeu sa fie El? Sa ne creeze? Unde a locuit inainte sa creeze ceea ce a creat? Cine l-a creat pe el, nu tatal lui D-zeu. Cine l-a creat si pe tatal lui? Si multe altele... dar daca o sa aflu si raspunsu' n-o sa-mi fie pe plac? Daca o sa vreau da dau inapoi o eternitate ca sa pot schimba totul? Existenta mea? De ce exista intrebari fara raspuns cand si creearea lui D-zeu e o intrebare fara raspus? Cine a decis sa existe intrebarile fara raspuns care sa ne, ma framanta, framante pe noi, oamenii de rand, ce vor sa afle multe, poate prea multe, chiar prea multe? De ce...? Si asta e o intrebare fara raspuns? Daca o sa calc ca un om de rand in fata lui D-zeu si o sa-l intreb o sa-si faca timp sa-mi raspunda? Oare exista? Oare voi ajunge in fata lui? Oare imi voi mai aminti peste ani si ani de aceste intrebari? De acest scop? Oare chiar voi putea sa-l intalnesc si sa pun mana pe golul unde ar trebui sa fie inima si sa-l intreb cine a decis creeara atator lucri; credinta, El, cuvintelor, numerelor, iubirii, sentimentelor, anotmipurior, dar mai ales El si ingerii - fiinte perfecte. Si daca o sa uit? Si daca voi murit si o sa bantui strazile pana la apocalipsa in cautarea unei portite de a abandona durerea si suferinta de pe pamant? Si oare unde se afla raiul? Oare cum arata el? Oare asa zisu' alb ce ne-ar inconjura ne-ar pastra existenta vie sau ne-ar face sa innebunit de perfectiunea cu care ne va inzestra? Ne va inzestra, nu? Dar atunci... de ce? De ce incerc sa pun aici totul cand parca timpul trece prea repede. Prea putin timp. Si cand ma gandesc ca au trecut trei ani in care m-am gandit oare de ce existenta Lui ma deruteaza mai mult decat... viata si... timpul. Dar incetez. Punt capat aici al acestui post. Dar de ce vreau sa fac asta? Sa numai continui sa ma amagesc, framant, impartasesc aceste lucruri? Oare? Sau si asta e o intrebare ce raspunsu' se afla in inima mea ce doar D-zeu stie, iar el..., ce este defapt ea (un transportor de sentimente, sange in tot trupul ). Dar oare chiar vreau sa apas pe "publicati postarea"? Dar deja aberez... ca intotdeauna. Asa ca va spun "Pa" si va doresc o moarte placuta, usoara, cu durere si sange. :]